Comuna

Comuna Fîrliug este situată în nord -estul  judeţului Caraş-Severin şi este străbătută de drumul naţional DN 58A de DJ 587 de la NV la SE.
Se învecinează la N şi NE cu Judeţul Timiş , la E cu comuna Zorlenţu -M are , la S cu comuna Ezeriş , la SV cu oraşul Bocşa şi la V cu comuna Ramna .  Comuna este situată în depresiunea văii Tăului şi a Pogănişului .

Fiind o localitate aparţinătoare Banatului de câmpie, principalele îndeletniciri ale locuitorilor Fîrliugului sunt axate pe prelucrarea pământului.
în cele ce urmează vor fi prezentate principalele activităţi zonale ale sătenilor din Fîrliug:

Agricultura
Creşterea animalelor
Legumicultura
Apicultura
Cultura plantelor de câmp şi cerealelor

Trecutul economic al comunei

Datorită terenului accidentat se practică agricultura individuală, pe parcele mici. Singura asociaţie agricolă cunoscută la Fârliug este Asociaţia „Agricultura Fârlugeană“, reînfiinţată în anul 2002, dar care, în prezent, nu desfăşoară activităţi agricole. Foarte fertile sunt Lunca Mare şi Lunca Mică.
începând cu anul 1995, o amploare deosebită a cunoscut legumicultura. Apar mai multe solare pe terenuri situate în apropierea pârâului Tău, care curge în unele locuri chiar în spatele grădinilor, cultivându-se foarte mult varza, cartoful, ceapa, roşiile, castraveţii, salata verde etc. Dintre familiile ce se ocupă cu legumicultura amintim familiile Gabor, Augustin, Petrica, Marcu, Luca etc.
Pomicultura şi viticultura. Pomicultura a cunoscut o dezvoltare deosebită în secolele XVIII – XIX, mai ales cultura prunului. La biserică a existat o Fundaţie parohială şi una şcolară în „răchie“. Datorită producţiei mari de prune, s-a ajuns la achiziţionarea unui cazan de Ţuică. Ocupaţia este actuală, în Fârliug funcţionând în anul 2002 aproximativ 50 de cazane de ţuică.
Un avânt deosebit l-a cunoscut cultivarea viţei de vie, mai ales pe dealurile Arşiţa, Vârful Mare şi Mic etc. Cultura de cireş era răspândită preponderent pe dealul Cioaca, cea de prun şi nuc atât în zonele domestice, cât şi în diferite livezi. în prezent predomină livezile de prun şi cele de măr.
în ceea ce priveşte fondul forestier, predomină pădurile de foioase (stejar, tei, fag). Ocolul Silvic Bocşa Montană a reuşit împădurirea unor zone cu brad sau conifere, precum şi crearea mai multor pepiniere de răşinoase. De asemenea, se întâlnesc păduri de salcâm pe Dealul Bradului.
Creşterea animalelor. Creşterea animalelor a luat un avânt important abia după reforma agrară, cu excepţia cornutelor mici, crescute intens şi până atunci. Creşterea cailor este o ocupaţie încă prezentă, datorită sumelor mari cu care se comercializează aceste animale. Turmele de oi ajung la efective impresionante, între 100 şi 300 de capete, datorită zonei de deal a localităţii. Un mare interes prezintă creşterea porcilor, fiecare familie având măcar doi porci, deşi sunt familii ce cresc până la 10-20 de capete. Dintre păsări, primul loc îl ocupă găinile, apoi curcile, apoi raţele şi gâştele. Cu totul sporadic se cresc iepuri sau porumbei. în ani ‘70-80, mai multe familii s-au ocupat cu creşterea nutriilor.
Meşteşugurile. Cel mai dezvoltat meşteşug este fierăria, fiind nevoie de potcoave, unelte agricole, vase, butoaie etc. în prezent, atelier de fierărie are Ivaşcu Ion. Desigur că într-o zonă bogată în păduri au existat şi dulgheri, care făceau căzi, cozi de coasă sau sapă, piese de mobilier, lăzi de stup etc.

Au mai existat la Fârliug în ultimul deceniu un atelier de bătut lâna, un vopsitor şi foarte mulţi zidari.

About admin