Geografie

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

Localizarea comunei

Comuna Fârliug se situează de-a lungul drumului naţional DN 58A (Reşiţa-Lugoj), pe 7 km, şi se ramifică în 10 străzi. Comuna este străbătută de paralela de 45°30′ latitudine nordică şi 21°52′ longitudine estică.
Fârliugul a fost întotdeauna centru de comună. Legătura cu satele Valea Mare (4 km) şi Dulău (6 km) se face pe DJ 585, iar cu Dezeşti (5 km) prin DJ 587, şosea ce comună cu comuna Zorlenţ, apoi cu localitatea Brebu. Satul Remetea-Pogănici este situat la 2 km de Fârliug, tot pe DN 58A, iar comuna Ezeriş se află la o distanţă de 10 km. Gările cele mai apropiate sunt Ezeriş (12 km) şi Brebu (13 km), cea mai des folosită din cea dintâi.
Distanţele dintre comună şi localităţile învecinate sunt următoarele:

Localitate
FÂRLIUG
Lugoj 25 km
Reşiţa 35 km
Caransebeş 45 km
Portul Moldova Nouă 85 km
Timişoara 100 km
Vama Stamora Moraviţa 200 km

Forme de relief

Relieful se compune din unităţi de deal şi de luncă. în partea de nord, pe malul drept al Pogănişului, este Dealul Cornet, iar pe cel stâng, Lunca Mare şi Lunca Mică.
Lunca Mică este delimitată la sud-est de confluenţa pârâului Tău cu Pogănişul, la vest  de Dealul Ruien, la sud-vest de Dealul Ciorobara, continuat de şioaca Mică. înălţimea maximă a luncii atinge 220 m.
Lunca Mare atinge numai 200 m şi este limitată la nord de Pogăniş, la sud de Vârful Mare (482 m) care coboară lin spre cursul râului, în mai multe coline: Dealul Ocnei Ibrilonţ, iar de la Vârful Mic (450 m), Dealul Blidaru şi Dumbrăvioara. Vârful Băii este cel mai înalt, 525 m, continuându-se cu Dealul Gruniul Ursului, Arşiţa şi Dealul Mare. în mijlocul Luncii Mari este un lac natural, bogat în peşte, numit „Vâna Juronilor“.
Dealul Ciorobara are înălţimea de 280 m, continuându-se spre est cu Şioaca Mică (350 m) şi Coasta Mare, cu înălţimea de 360 m.
La sud de Vârful Mic este Dealul Mezoane, Dealul lui Humăsi şi Dealul Stânii care la sud-vest se termină cu o vale, numită Valea Trestiei. Dealul Buru se continuă spre vest cu Dealul Bradului şi Dealul Hotarului.
Dealul Culmea are o înălţime de 400 m, fiind mărginit spre versantul nordic de Ogaşul Valea Mare, iar la polul opus, de Ogaşul lui Stan. Dealul Hotarului face legătura între Vârful Dulăianul şi Dealul Smântânii. Dealul Bradului are 400 m, continuându-se cu Gruniul Bătrân.
în partea estică este Dealul Ezeriş, spre nord-est Gruniul cu Plopi, iar la sud-vest cu Valea Mărcuna, între Valea Mărcuna şi Valea Smântânii fiind Dealul Zleamăn.

Bazin hidrografic

Teritoriul comunei este străbătut de râul Pogăniş şi de un afluent al acestuia, Tăul, care se varsă în Pogăniş tot pe teritoriul localităţii, formând un lac, numit „Vâna Rămeţii“, Igăzăul şi Tăul fiind afluenţii săi mai însemnaţi.
în mijlocul Luncii Mari este un lac natural, bogat în peşte, numit „Vâna Juronilor“.

  • Ape de suprafaţă
  • Reţeaua hidrografică de suprafaţă aparţine bazinului hidrografic V, Splaiul Banatului.
  • Pâraiele, torentele şi alte cursuri de apă sunt colectate de râul Pogăniş.
  • Râul Pogăniş are o albie variabilă (30 m) şi o luncă aluvionară cu o lăţime variabilă de 0,5-2 km.
  • Debitul maxim al râului Pogăniş se înregistrează primăvara şi toamna, ani cu debit maxim fiind 2005, 2006.
  • Debitul minim al râului Pogăniş se înregistrează vara (fără însă ca râul să sece).

Ape freatice

  • Pânza de apă freatică este influenţată de cota pârâului Tău, cu valori extreme de la 2 la 10 m.

Resurse de sol

Din punct de vedere geologic, regiunea datează de la începutul cuaternarului şi sfârşitul terţiarului, când prin încreţirea scoarţei terestre porţiuni din Câmpia Vestică au fost acoperite cu depozite lacustre. Rocile mamă sunt reprezentate în majoritate de argile, marne şi nisipuri.
Porţiunile cu roci tari la suprafaţă se datorează procesului de eroziune. Localitatea, ca şi întreaga regiune, evoluează de-a lungul unei zone depresionare orientată SE–NV, flancată de dealuri cu convergenţă asimetrică în vatra localităţii. Asimetria pantelor e determinată de litologia diferită a celor doi versante, zona estică reprezentând formaţiuni sedimentare de vârstă panoniană, iar versantul vestic constituie bordura unui lacolit gronodioritic de mare extensiune.
Versantele văilor sunt supuse unui proces continuu de eroziune regresivă, datorat organismelor torenţiale scurte care se formează în perioada de abundenţă meteorică.
Solurile au evoluat în condiţiile unui relief de dealuri, dintr-un climat cu temperatura medie de 10–10,5°C, cu precipitaţii medii anuale de 700–740 mm. în asemenea condiţii au rezultat soluri de la brune şi brune gălbui slab podzolite, pseudogleizate, la brune şi brune gălbui slab podzolite, mediu erodate, precum şi soluri brune tinere şi soluri excesiv erodate.
Porţiunile plane sau mai puţin înclinate, cu drenaj mai slab, cu roci mame mai puţin permeabile, au favorizate procese de levigare şi de bazificare, precum şi migrarea coloizilor. Formele de relief mai înclinate, cu regim hidric mai bun, au dat naştere solurilor afectate mai puţin de procesul de pozolire. în schimb, aceste forme de relief au favorizat procesele de eroziune, la care au mai contribuit intervenţia omului prin despădurire şi folosirea incorectă a solurilor. Faptul, că argilele se află dispuse pe nisipuri sau marne, au dus la alunecări de teren. în văile de eroziune au luat naştere soluri coluviale care apar uneori stratificate. Porţiunile depresionare din luncă, având drenaj extern împiedicat, sunt înmlăştinate.
în ceea ce priveşte degradarea terenului, din cauza agenţilor externi putem aminti că în Lunca Mare, Pogănişul a degradat suprafeţe întinse, astfel ajungându-se ca Pogănişul să nu mai aibă o albie precisă, apele luând-o de-a lungul fâneţelor. O situaţie asemănătoare este şi în Lunca Mică, unde în anumite locuri sunt numai ochiuri de apă, pipirig şi păpuriş.
în perimetrul localităţii există şi teren alunecos. Este cazul unei porţiuni a Dealului Cornet, în locul numit Izvorul din Valea Jiugastrului. în 1992, terenul a început să alunece. Fenomenul s-a oprit mai târziu, dar s-a reluat în 1941, oprindu-se din nou.
Localitatea este săracă în resurse de subsol, găsindu-se doar piatră de construcţie, granit, exploatate în zonele Scheie şi Ogaşul lui Meza. De ademenea, aluviunile Pogănişului sunt exploatate pentru nisip şi balastru, care se găsesc din belşug pe Valea Pogănişului. De asemenea, pot fi găsite diverse tipuri de pământuri colorate.

Flora şi Fauna

în localitate sunt întâlnite o serie de specii de plante, enumerate mai jos (numele românesc şi, acolo unde a fost cazul, şi cel popular):
– coada calului / popular părul porcului, feriga
– familia coniferele, cultivate sub supravegherea Ocolului Silvic, cu următorii arbori: pinul de pădure, pinul negru, molidul, bradul;
– cetena de negi, ienupărul / popular jâpul, jneapănul, tuia oriental / popular arborele vieţii şi tuia occidental / popular tuia;
– cărpiniţa, carpenul, arinul negru / popular aninul;
– fagul, cerul / popular sieroniul, gorunul, stejarul brumăriu, stejarul, gârniţa, stejarul pufos;
– nucul, cultivat de către localnici în livezi;
– plopul alb, plopul negru, plopul negru / popular plută, plopul tremurător, plopul canadian, răchita / popular salcă pocnitoare, salcia pletoasă / salcă plângătoare, zălog/ popular răchita), salcia / popular salcă, răchita roşie, Iova / popular salcă, iova, mlajă/ popular răchită);
– dudul;
– hameiul / popular comlăul, măiuga, cânepa;
– velnişul / popular ulmul, ulmul de munte;
– urzica;
– vâscul;
– măcrişul, măcrişul mărunt, dragaveiul, stevia / popular sciavă, buruiana viermilor / popular pipărcuţa, troscotul / popular pipărcuţa, iarba roşie, hrişca deasă, piperul bălţii / popular pipărcuţa, troscotul porcesc, sălcuţa;
– spanacul sălbatic / popular stirul, talpa gâştii / popular viardza, loboda;
– ştirul, ştirul alb, ştirul prost;
– iarba grasă;
– neghina, lipicioasa, garchea, lichitoarea păsărească, curcubeul, floarea cucului / popular clăbăţul cucului, guşa porumbelului;
– floarea călugărului, garofiţa, garoafa de munte, rocoina, iarba moale, rocoţea, cornuţul, buruiana surpăturii, vălul miresei, studeniţa, hrana vacii;
– aliorul / popular ariul, laptele cucului, aliorul mărunt, laptele câinelui, laptele câinelui;
– pupul;
– bujorul, calcea calului, spânzul, găinuşiul, căldăruşa, nemţişoriul de câmp, trei răi / popular ochii mâţului, oiţe / popular puichiţe, floarea paştilor, păstiţa, curpenul, untişorul, cocoşelul de câmp, boglariul / popular untul vasii, jebriul, floarea de leac,
piciorul cocoşului, gălbenelele, corniceiul;
– mărul lupului;
– dracila;
– macul de grădină, macul roşu, macul iepuresc, macul de câmp, rostopasca, brebeneiul;
– urda vacii, usturoiţa, rapiţa sălbatică, muştarul negru, muştarul, ridichea sălbatică / popular răgică, năsturelul, boghiţa, traista ciobanului, flămânzica, micşunele, brăbiniţa, hrean / poluar tormac, măcrişul de baltă;
– cătina.

în ceea ce priveşte fauna, aceasta este specifică ţinuturilor de deal şi vale: lupul, vulpea, capra sălbatică, porcul mistreţ, iepurele sălbatic, viezurele, veveriţa, jderul de pădure, fazanul, raţa sălbatică, porumbelul, cucuveaua, bufniţa etc.
Dintre speciile de peşti ce pot fi întâlnite în apele Pogănişului, enumerăm ştiuca, plătica, bibanul, carasul, roşiorul, cleanul etc.

Clima

Localitatea se înscrie în sectorul climatic continental moderat, sub-ţinutul climatic de dealuri ce corespunde unei clime relativ blânde, cu regim meteoric moderat.
Regimul eolian este reprezentat de mişcări de aer ce bat dinspre SE, NE şi SV, cel mai puternic ca intensitate fiind cel din SE, apoi cel din NE. Vânturile dinspre vest şi nord sunt aducătoare de ploi, iar cele dinspre sud şi sud-vest aduc vara grindină.
Regimul pluvometric înregistrează valori între 700-740 mm anual. Numărul mediu al zilelor cu precipitaţii peste 1 mm este de 95 zile/an.
Bruma se simte de obicei de la jumătatea lunii octombrie, ultimul îngheţ înregistrându-se până la jumătatea lui aprilie. Numărul total al zilelor cu brumă este de 36 pe an.

Grosimea stratului de zăpadă atinge 42,6 cm. Media umidităţii relative a aerului este de 70,6%, fără să scadă însă în nici o perioadă sub 60%.

About admin